Sistemul Politic împotriva Sistemului de Justiție
Parlamentarul protestatar
Sistemul de Justiție împotriva Sistemului Politic
Procurorul protestatar
Procuror contra Procuror
În 2017-2018, dacă rețin corect, am mers la petrecerea de sfârșit de an a unui parchet de pe lângă o judecătorie. M-am nimerit la o masă rotundă, de 6-8 persoane. În timpul discuțiilor, un coleg a început să-și exprime nemulțumirea privind modificările normelor referitoare la fiscalitate, mai ales referitoare la evaziune. Era atât de nemulțumit încât, păstrând proporțiile, mai că nu se manifesta ca personajul Cruchot din seria Jandarmii când îi scăpau vitezomanii, în acțiunea orei „H”, atâta ciudă emana.
Atâta frustrare nu este justificată la un procuror. Chiar cred că este un defect care ar trebui evaluat, întrucât nu este în regulă să vezi infracțiuni și infractori peste tot. Modul în care s-a format, a evoluat, și s-a exprimat acest procuror este o tară a sistemului de justiție. Totodată, nu este în regulă ca un procuror să își dea cu părerea despre modul în care factorul politic înțelege să-și manifeste competențele, cât timp nu intră în sfera penalului, cum nici factorul politic nu are dreptul, și nu ar trebui, să intervină în sistemul de justiție, începând de la numirile politice ale șefilor parchetelor.
Eu nu cunosc, în acest sistem, vreun dosar în care procurorii să se fi sesizat din oficiu pentru faptul că puterea executivă sau puterea legislativă a modificat norme, adică și-a exercitat prerogativele, singurul eveniment de referință fiind modul în care s-a încercat schimbarea legilor justiției „noaptea, ca hoții”.
Articol GDS
Acest coleg neexperimentat nu a avut în vedere – iar cei mai „bătrâni” trebuiau să-l avizeze – mecanismul și reglajul existent între factorul politic (executiv/legislativ) și sistemul de justiție, mai ales în relația cu procurorii. Nu avea rost să-i spun, la acea discuție, faptul că, în toată activitatea de după ’89, Guvernul a uzitat de astfel de procedee care au stârnit nemulțumiri pentru lipsa de stabilitate și predictibilitate legislativă.
Parlamentarul protestatar
Sistemul politic – prin puterea executivă și legislativă – s-a amestecat tot timpul în activitatea sistemului de justiție. A apărut parlamentarul protestatar, primul caz public reliefat în mass-media fiind cel al deplasării lui Adrian Năstase cu 40 de parlamentari la sediul Parchetului General, în 1997, să-l susțină pe Gabriel Bivolaru.
Articol G4Media
Procurorul protestatar
Sistemul de justiție a intervenit în sistemul politic, cel mai uzitat pretext fiind lupta anticorupție. A apărut procurorul protestatar la adresa sistemului politic, vezi Broșura „Magistrații români se opun proiectului de modificare a ‘Legilor Justiției’”, publicată pe Juridice.ro.
Broșura pe Juridice.ro
Din experiența mea, am constatat că e adevărată vorba din box: „Dacă dai un pumn, trebuie să te pregătești să și încasezi”. Factorul politic protestatar reprezentat de Adrian Năstase și restul parlamentarilor nu aveau niciun drept și niciun temei să pună presiune pe procurori. Factorul politic a deschis și o cutie a Pandorei.
După, în 2017, s-a întors roata: procurorul a devenit protestatar și a ridicat pumnul la sistemul politic. Nici procurorul nu avea dreptul, și nici temeiul, să adopte această conduita. Mai mult, Codul deontologic nu permite procurorului să aibă astfel de poziții.
Reglajul sistemului de justiție
Sistemul de magistratură a permis să ia naștere o astfel de situație, afectând imaginea justiției. Procurorii au fost implicați în elaborarea modificărilor legislative controversate. Articol Hotnews
Fac o mențiune: fie procurorii pleacă din magistratură și atunci pot avea o relație mai apropiată cu puterea executivă, fie – cât timp rămân în magistratură – să li se interzică detașările în alte structuri ale statului.
Sursa: LinkedIn
